București, început de toamnă. Vântul bătea ușor prin Piața Universității, iar câteva bannere colorate atârnau între stâlpii de lumină. Nu era o zi obișnuită. Zeci de jurnaliști, cameramani și curioși se adunaseră în fața unei mici scene improvizate. În aer plutea o tensiune ciudată, un amestec de uimire și anticipație.
Pe podium, cu o atitudine solemnă și cu ochii fixați în mulțime, se afla Stere Halep, tatăl celebrei campioane la tenis, Simona Halep. Unii se întrebau de ce alesese exact acel loc pentru a face declarația, dar cei care îl cunoșteau știau că mereu avusese un simț aparte al spectacolului.
Îmbrăcat într-un costum gri închis, cu o cravată simplă, fără brizbrizuri, Stere ridică microfonul și spuse cu o voce gravă:
— Dragi români, astăzi mă aflu în fața voastră nu doar ca tată al unei campioane, ci ca un om care iubește această țară și care vrea să îi redea demnitatea. Am luptat pentru familia mea, am luptat pentru adevăr, iar acum vreau să lupt pentru România. Da, ați auzit bine: îmi anunț oficial candidatura la alegerile prezidențiale din 2029.
Cuvintele lui căzură ca un trăsnet. Mulțimea murmură, camerele de filmat zumzăiră și, pentru câteva secunde, timpul păru suspendat.
Un reporter șoptise către colegul său:
— Nu pot să cred… chiar face asta!
Altcineva din public izbucni în râs, dar râsul fusese repede acoperit de aplauze timide, apoi mai puternice. Se contura un amestec bizar de scepticism și entuziasm.
Stere continuă:
— Prea mult timp, poporul nostru a fost condus de oameni care au uitat de rădăcini, de familie și de valori. Eu vin din Constanța, din mijlocul unei familii simple, și știu ce înseamnă munca, știu ce înseamnă sacrificiul. Îmi asum responsabilitatea de a aduce schimbarea pe care toți o așteptați.
Discursul său dura mai bine de zece minute, în care promitea „o Românie dreaptă”, „un stat care sprijină tinerii” și „o conducere curajoasă, fără compromisuri”. La final, ridică mâna și exclamă:
— România merită să câștige! Așa cum fiica mea a demonstrat că munca și credința aduc victorii, și eu vă promit: împreună vom ridica țara noastră pe podiumul Europei!
Aplauzele izbucniră puternic. Unii aplaudau sincer, alții mai mult din reflex. Presa însă era în delir. Titlurile deja se scriau:
- „Bomba politică a anului: Stere Halep vrea la Cotroceni!”
- „Tatăl Simonei Halep, candidat surpriză la președinție.”
- „De pe terenul de tenis, pe terenul politicii – familia Halep din nou în centrul atenției.”
Simona Halep afla vestea chiar în acele momente, aflată la un turneu demonstrativ la Madrid. În timp ce ieșea de pe teren, telefonul i se umplu de notificări. Agenți de presă, prieteni, chiar și fani îi scriau: „Ai auzit? Tatăl tău candidează la președinție!”
Ea rămase nemișcată câteva secunde. În jurul ei, lumea vorbea, dar cuvintele nu mai ajungeau clare.
— Nu poate fi adevărat, șopti ea în română, în timp ce își trecu mâna prin păr.
În aceeași seară, acordă un scurt interviu pentru un post spaniol de televiziune. Întrebată ce părere are despre anunțul tatălui ei, Simona zâmbi reținut și spuse:
— Este decizia lui personală. Eu rămân concentrată pe tenis. Îi doresc succes, dar politica nu este terenul meu.
Totuși, apropiații știau că în sufletul ei se amestecau sentimente contradictorii: mândrie că tatăl ei îndrăznea să viseze atât de sus, dar și teamă că imaginea și liniștea familiei vor fi târâte în furtuna politică.
Mama ei, Tania, adoptă o poziție mai discretă. Prietenelor le mărturisi:
— Nu știu dacă e bine sau rău. Știu doar că Stere nu renunță niciodată atunci când își pune ceva în minte.
Ziua următoare, ziarele și televiziunile vuiau. Unii jurnaliști vedeau în gestul lui Stere Halep o „comedie electorală”, alții îl prezentau drept „omul surpriză care ar putea mobiliza o parte din electoratul dezamăgit”.
Un editorial dintr-un cotidian scria:
„România are o istorie lungă de candidați surpriză, dar candidatura lui Stere Halep are ceva special: el vine cu aura succesului Simonei Halep, un simbol național. Întrebarea este: poate fi succesul unei fiice transferat politic tatălui? Sau electoratul va face distincția clară între tenis și guvernare?”
Pe rețelele sociale, reacțiile erau polarizate. Unii scriau:
— „În sfârșit un om care nu vine din sistem! Bravo, Stere!”
Alții, ironic:
— „Dacă Simona a câștigat Wimbledon-ul, înseamnă că Stere poate câștiga Cotroceniul?”
Meme-urile inundau internetul. Una dintre cele mai virale îl arăta pe Stere ținând o rachetă de tenis ca pe un sceptru, cu titlul: „Președintele de la fileu.”
Leave a Reply