Era o seară caldă de vară la Paris, în cadrul prestigiosului miting internațional de atletism „Diamond League”. Pista stadionului Stade Charléty vibra de energie, iar tribunele erau pline de fani entuziasmați, veniți din toate colțurile lumii pentru a urmări cele mai mari nume ale atletismului mondial. Printre atleții de renume care concurau în acea zi, numele Florentinei Iusco nu era inițial pe buzele tuturor. Românca tăcută, disciplinată și constantă în performanțe, nu era încă considerată o vedetă internațională, dar totul era pe cale să se schimbe.
Florentina, în vârstă de 29 de ani, era într-o formă excepțională. După ani de muncă intensă, accidentări și reveniri spectaculoase, aceasta ajunsese în cel mai bun moment al carierei ei. Antrenorul ei, Mihai Dumitrescu, îi spusese cu câteva zile înainte:
— Ești gata, Florentina. Eu cred că poți
Cu luni înainte de competiția din Paris, Florentina se antrenase în liniște la Cluj-Napoca, departe de camerele de filmat și de tumultul vieții mediatice. Regimul de antrenament era dur: alergări explozive, exerciții de forță, tehnică și ore lungi de analiză video. Era concentrată pe un singur scop: să sară peste 7 metri.
România nu mai avusese o campioană mondială în săritura în lungime de decenii. De la Mihaela Gîndila și Monica Iagăr, atletismul feminin românesc părea să fi intrat într-un con de umbră. Dar Florentina era determinată să readucă gloria acasă.
Pe 21 iulie, ora 20:00, competiția de săritură în lungime feminină a început. Rivalele erau numeroase: Malaika Mihambo din Germania, Ivana Vuleta din Serbia, Tara Davis din SUA – toate cu palmares impresionant. Dar Florentina nu s-a lăsat intimidată.
Primul ei salt: 6.84 m – solid, dar departe de podium. A doua încercare: 6.96 m – personal best în sezon. Mulțimea începea să observe românca. A treia săritură a fost un pas înapoi – o mică ezitare la desprindere, rezultând doar 6.78 m.
Florentina s-a întors la banca ei, și-a strâns palmele, a închis ochii și a respirat adânc. Știa că trebuie să se elibereze de presiune. În acel moment, și-a amintit cuvintele tatălui ei, spuse când era doar o copilă:
— Nu te uita la ceilalți. Privește în tine și aleargă ca vântul.
A patra încercare. Florentina s-a așezat pe linia de start, a făcut semnul crucii, a inspirat adânc și a pornit în alergare. Fiecare pas era perfect, calculat. Ultimii trei pași – explozivi. Detenta a fost uluitoare. Zbura.
Tribunele au amuțit pentru o fracțiune de secundă, apoi au izbucnit în urale. Oficialii s-au grăbit să măsoare săritura. Tensiune. Pauză. Apoi, pe ecranul uriaș de pe stadion a apărut rezultatul: 7.23 metri.
Publicul a explodat. 7.23 metri! Nu doar cea mai bună performanță a carierei sale, ci și un nou record național și cea mai bună săritură din lume în ultimii zece ani. Florentina a izbucnit în lacrimi, s-a prăbușit în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer. Antrenorul ei a fugit pe pistă și au îmbrățișat-o.
Comentatorii internaționali spuneau:
— Românca a electrizat Parisul!
— Aceasta este una dintre cele mai spectaculoase reveniri din istoria atletismului!
— Un moment magic, o lecție de perseverență!
Reacțiile de acasă
La Cluj, familia Florentinei urmărea competiția în direct. Mama ei, Elena, plângea:
— Fetița mea… a reușit!
Federația Română de Atletism a emis un comunicat oficial:
„Felicitări Florentinei Iusco pentru performanța istorică! A demonstrat că munca, determinarea și talentul pot duce România din nou pe culmile gloriei internaționale.”
La scurt timp, Președintele României a transmis un mesaj public de felicitare:
„În această seară, întreaga Românie este mândră. Florentina Iusco a dovedit că este o campioană adevărată.”
Pe rețelele sociale, numele ei a devenit viral. Mii de români și-au schimbat poza de profil în imaginea cu săritura ei. Hashtag-ul #FlorentinaRecord a fost trending în Europa.
Conferința de presă
După competiție, Florentina a fost invitată la conferința de presă. A intrat în sala plină de jurnaliști zâmbind timid.
— Nu am cuvinte. Sunt copleșită. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge aici, dar iată-mă. A fost o zi magică.
Un jurnalist francez a întrebat:
— Cum ai reușit această performanță fabuloasă?
— Cu multă muncă. Cu multe momente în care am vrut să renunț. Dar am continuat. Pentru mine. Pentru România.
Drumul greu până la succes
În spatele acestui moment de glorie se aflau ani de luptă. Florentina trecuse prin accidentări grave. În 2019, o ruptură de tendon aproape că i-a pus capăt carierei. În pandemie, antrenamentele au fost o provocare. Se antrena singură, în zăpadă, în parcuri, în sală improvizată acasă. Își filma exercițiile și le trimitea antrenorului.
De nenumărate ori și-a spus:
— Nu mai pot. Poate nu sunt făcută pentru asta.
Dar ceva o împingea mereu mai departe. Dragostea pentru atletism, pentru momentul acela de zbor, pentru sunetul tribunei, pentru România.
O stea născută din sacrificii
Florentina nu uitase de unde a plecat. Crescută într-o familie modestă din Deva, a învățat să lupte pentru fiecare șansă. La 14 ani, făcea naveta zilnică pentru a merge la antrenamente. La 18 ani, renunța la ieșirile cu prietenii pentru cantonamente. La 22 de ani, în loc să se bucure de vacanțe, se recupera după operații. Dar fiecare sacrificiu și-a avut rostul.
Victoria Florentinei nu a fost doar o performanță individuală. A stârnit discuții ample în presa sportivă despre importanța sprijinirii atletismului în Europa de Est. Sponsori mari și-au îndreptat atenția către ea. Adidas, Nike, Puma – toți au contactat echipa Florentinei în zilele următoare.
Tinerii atleți din România au început să creadă din nou. În școli și cluburi sportive, fetele spuneau:
— Vreau să fiu ca Florentina.
Visurile ei de mai departe
La finalul interviurilor, cineva a întrebat-o:
— Ce urmează acum?
Florentina a zâmbit:
— Jocurile Olimpice de la Los Angeles, anul viitor. Dar, sincer, azi e suficient. Azi trăiesc un vis.
Saltul de 7.23 metri al Florentinei Iusco a fost omologat oficial ca cel mai lung salt realizat de o atletă europeană în ultimele două decenii. Presa internațională a dedicat titluri întregi:
„Regina săriturii în lungime vine din România” (L’Équipe)
„Florentina Iusco rescrie istoria atletismului” (BBC Sport)
„De la anonimat la legendă în 6 secunde” (The Guardian)
În lunile următoare, Florentina a primit numeroase premii: Sportiva anului în România, Ordinul Național „Serviciul Credincios”, Ambasador al Tineretului, și chiar o invitație specială la Palatul Cotroceni.
Dar dincolo de medalii și onoruri, cel mai important premiu pentru ea rămânea recunoașterea muncii. Pentru că într-o lume grăbită, zgomotoasă și superficială, Florentina Iusco a demonstrat că tăcerea muncii adevărate poate răsuna mai tare decât orice aplauze.
Și așa, în seara aceea de iulie, sub cerul senin al Parisului, o tânără din România a zburat. Și odată cu ea, a zburat și speranța unei națiuni întregi.
Leave a Reply