Ana Petrescu avea 28 de ani și era numărul 3 mondial în clasamentul WTA. O tânără din Constanța, muncitoare și ambițioasă, devenise rapid un simbol național. Cu o serie de titluri câștigate în ultimii doi ani – inclusiv două Grand Slamuri – presa internațională o compara adesea cu Simona Halep, idolul copilăriei sale.
Dar, dincolo de lumina reflectoarelor, Ana ducea o luptă tăcută, personală și grea. De ani buni se simțea captivă într-un rol, jucând nu doar pe teren, ci și în viață. Zâmbetele în fața camerelor, interviurile politicoase și aparițiile pe covorul roșu cu parteneri „strategici” erau doar o fațadă. În adâncul sufletului ei, știa că trăiește o viață dublă.
În urmă cu trei ani, Ana o cunoscuse pe Sofia Radu – o artistă fotografă care lucra pentru o revistă de sport. Se întâlniseră într-un studio din București, în timpul unui shooting pentru o campanie sportivă. Între ele s-a format rapid o legătură. Discreția Sofiei, sensibilitatea ei, calmul pe care îl aducea în viața Anei – toate acestea au fost o gură de aer într-o lume sufocată de așteptări și performanță.
Au început să se vadă în secret, evitând orice gest public care ar fi putut da de înțeles natura relației lor. Sofia știa cât de mult avea Ana de pierdut: sponsori, imagine, chiar și sprijinul familiei. România era încă o țară conservatoare, mai ales când venea vorba de persoanele publice.
În 2024, Ana câștigase Wimbledon-ul, învingând-o pe Iga Świątek într-o finală epică. Era pe val, dar cu fiecare trofeu câștigat, presiunea devenea mai greu de gestionat. Sponsori importanți voiau campanii de imagine, iar agenții de PR îi cereau să „cultive o imagine tradițională”, sugerând subtil că o relație publică cu un bărbat celebru ar fi „ideală pentru brand”.
În același timp, părinții Anei, deși o susțineau profesional, o presau să „își întemeieze o familie, cum e firesc la vârsta ta”. Însă Ana simțea tot mai clar că această dublă viață o distruge din interior.
Momentul de cotitură a venit în ianuarie 2025, după o conferință de presă la Melbourne, unde Ana fusese întrebată despre viața ei personală. Un jurnalist australian i-a adresat o întrebare aparent inocentă:
– Ana, ești una dintre cele mai apreciate jucătoare din circuit. Fanii sunt curioși: există cineva special în viața ta?
Ana a zâmbit fals, rostind aceeași replică pregătită de PR:
– În acest moment, cariera este prioritatea mea.
Dar, în acea noapte, după interviu, s-a prăbușit în brațele Sofiei și a spus printre lacrimi:
„Nu mai pot să trăiesc așa. Nu mai vreau să-mi fie frică de cine sunt.”
Trei zile mai târziu, după un apel lung cu antrenorul ei și o discuție dureroasă cu părinții, Ana a decis: va spune adevărul.
Pe 5 februarie 2025, Ana Petrescu a publicat o postare pe Instagram care avea să provoace un cutremur în lumea sportului:
„Azi vreau să fiu sinceră cu voi – fanii mei, oamenii care m-au susținut în toate meciurile. Nu mai pot trăi în umbră, cu frica de a fi judecată.
Sunt o femeie mândră de cine este. Da, sunt lesbiană. Și da, iubesc cu toată inima mea o femeie minunată.
Nu știu cum veți reacționa. Poate unii mă vor respinge. Dar eu am ales libertatea, autenticitatea și adevărul.
Tenisul m-a învățat să lupt. Acum lupt pentru mine.”
Postarea a strâns peste două milioane de aprecieri în 24 de ore și a fost redistribuită de jucători și jucătoare precum Naomi Osaka, Coco Gauff, Rafael Nadal și chiar Simona Halep, care a scris: „Curajul tău inspiră. Te susțin cu toată inima.”
Reacțiile au fost împărțite. Presa internațională a salutat gestul Anei, numindu-l „o victorie pentru diversitate și incluziune în sport”. The Guardian a publicat un editorial intitulat „Când curajul bate mingea peste fileu”, în timp ce ESPN i-a dedicat o ediție specială.
În România, însă, ecourile au fost mai amestecate. Mulți tineri și oameni din mediul urban i-au oferit susținere necondiționată. Mesaje precum „Mulțumim că ne reprezinți”, „Ești un model” sau „Ai spart o barieră istorică” s-au înmulțit pe rețelele de socializare.
Totuși, au existat și voci critice. Unele posturi TV conservatoare au titrat: „Scandal în sportul românesc – Ana Petrescu recunoaște că e lesbiană”. Părinții Anei au fost abordați de presă și, inițial, au refuzat orice comentariu. Federația Română de Tenis a emis un comunicat sec: „Orientarea sexuală a jucătorilor nu este relevantă pentru performanța sportivă. O susținem pe Ana în cariera ei.”
La doar o săptămână după mărturisire, doi sponsori – o bancă românească și o firmă de produse cosmetice – au anunțat încheierea colaborării cu Ana „din rațiuni de imagine”. Dar în locul lor, branduri internaționale precum Nike, Red Bull și Spotify și-au exprimat interesul de a o susține.
Ana a fost invitată la TEDx Londra pentru a vorbi despre curaj și identitate. Revista Time a inclus-o în topul celor 100 de personalități influente ale anului 2025.
Pe plan personal, Sofia i-a fost alături în toate momentele. Pentru prima dată, au apărut împreună la un eveniment oficial, ținându-se de mână. Era un nou început.
După două luni de pauză, Ana a revenit în circuit la Roland Garros. Tribuna centrală a fost plină, iar pancartele cu „We love you, Ana” și „Play with pride” dominau atmosfera. Când a intrat pe teren, publicul a aplaudat în picioare timp de cinci minute. Era mai mult decât o jucătoare – devenise un simbol.
A câștigat turneul, învingând-o pe Aryna Sabalenka într-o finală plină de emoții. În interviul de după meci, Ana a spus:
– Mă simt eliberată. Joacă e mai frumoasă când nu porți o mască.
În următorii ani, Ana a continuat să joace la cel mai înalt nivel, dar și-a asumat un nou rol – cel de activistă. A fondat o organizație numită „Play Proud”, care susținea tinerii sportivi LGBTQ+ din Europa de Est. A organizat campanii de educație, a vorbit în școli și a colaborat cu Comitetul Olimpic pentru inițiative de incluziune.
În 2028, a fost invitată să țină discursul de deschidere la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Cu lacrimi în ochi, a spus:
– Când eram copilă, mă visam campioană. Azi, visul meu e să trăim într-o lume unde nimeni nu trebuie să aleagă între performanță și adevăr. Unde fiecare tânăr poate spune, fără teamă: «Da, sunt cine sunt.»
Povestea Anei Petrescu a devenit subiectul unui documentar premiat la Cannes, intitulat „Serviciu cu suflet”. A fost tradus în 18 limbi și difuzat în peste 30 de țări.
Într-un interviu recent, întrebată dacă ar fi făcut ceva diferit, Ana a răspuns:
– Aș fi spus adevărul mai devreme. Dar totul vine la timpul potrivit. Și uneori, pentru a câștiga cel mai important meci din viața ta, trebuie mai întâi să ai curajul de a te iubi pe
Leave a Reply