Sunt obosită de viața asta de una singură. Zi de zi, mă trezesc și simt același gol în jurul meu, un gol care nu poate fi umplut de muncă, prieteni sau distracții trecătoare. E ca și cum lumea întreagă se mișcă într-un ritm pe care eu nu-l mai pot urmări. Văd cupluri pe stradă, mângâieri discrete, priviri care se caută una pe cealaltă, și simt un dor profund, un dor care nu se poate numi altfel decât dor de prezență, dor de cineva care să-mi fie aproape, să-mi cunoască gândurile și să le înțeleagă fără cuvinte.
În fiecare seară, după ce luminile orașului se sting și apartamentul meu devine o celulă tăcută, mă gândesc la ce înseamnă cu adevărat să nu fii singur. Nu vorbesc doar despre sex sau despre companie temporară, ci despre intimitate, despre conexiune adevărată, despre acel sentiment că cineva îți vede sufletul și nu te judecă, ci te primește exact așa cum ești.
Mă uit în oglindă și uneori nu mă recunosc. Când eram mai tânără, credeam că viața de una singură este un dar. Libertatea de a face ce vreau, când vreau. Libertatea de a nu depinde de nimeni. Dar realitatea s-a dovedit mult mai complexă. Libertatea e plină de ecouri, ecoul golului care nu poate fi umplut. Mă întreb adesea dacă dorința mea de a avea un bărbat în viața mea este egoistă sau pur și simplu umană. Poate că nu cer nimic imposibil, poate că cer doar ceea ce toți oamenii își doresc în adâncul inimii lor: iubire, afecțiune și siguranță.
Gândurile mele se pierd adesea în amintiri. Îmi amintesc momentele când prietenele mele vorbeau despre relații și eu zâmbeam absentă, încercând să ascund dorința care ardea în mine. Acum, zâmbetul meu nu mai ascunde nimic. Este clar, strigă, fără cuvinte: „Vreau să iubesc și să fiu iubită.”
Am încercat să ies, să cunosc oameni noi. Am mers la întâlniri, am schimbat mesaje, am râs, am încercat să construiesc o conexiune. Dar de fiecare dată, ceva lipsea. Fie că era frica celuilalt de angajament, fie că nu era chimia, fie că așteptările noastre nu se aliniau, am ajuns să simt că inima mea este un teren minat. Și totuși, nu mă dau bătută.
Vreau un bărbat în viața mea care să înțeleagă că iubirea nu este doar despre momente perfecte, ci și despre acceptarea imperfecțiunilor, despre sprijinul necondiționat, despre râsul împreună și lacrimile împărtășite. Vreau un partener care să-mi fie prieten și confident, care să fie acolo chiar și atunci când nimic altceva nu are sens.
Uneori, în tăcerea nopții, îmi imaginez cum ar fi să fiu cu cineva. Să ne trezim împreună, să bem cafea în bucătărie și să ne spunem visele și temerile unul altuia. Să mergem pe străzi aglomerate și să ne ținem de mână fără rușine. Să ne certăm și să ne împăcăm, să râdem de lucruri mărunte, să ne susținem în momentele grele.
Visul meu nu este unul exagerat sau utopic. Este simplu: iubire adevărată, autentică. Să simt că aparțin cuiva, dar și că am spațiu să fiu eu însămi. Fiecare carte, fiecare film romantic pe care l-am văzut, fiecare poveste pe care am auzit-o despre iubire m-a făcut să realizez cât de mult îmi doresc și eu asta.
Vreau să cred că universul are un plan. Că undeva, există un bărbat care așteaptă să ne întâlnim. Îmi spun că nu trebuie să disper, că dragostea nu vine doar atunci când o ceri, ci și atunci când ești pregătită să o primești. Dar pregătirea mea nu înseamnă doar răbdare. Înseamnă curaj. Curajul de a ieși, de a arăta cine sunt, de a fi vulnerabilă, de a risca respingerea pentru șansa de a găsi iubirea.
În fiecare zi încerc să fiu cea mai bună versiune a mea. Nu pentru altcineva, ci pentru mine. Pentru a fi gata atunci când el va apărea, pentru a-l putea recunoaște printre milioane de oameni.
Deși sunt obosită de viața asta de una singură, nu mă dau bătută. Cred că fiecare zi de singurătate mă învață ceva. Mă învață răbdarea, înțelegerea, și cel mai important, importanța iubirii de sine. Poate că pentru a avea un bărbat în viața mea, trebuie mai întâi să fiu împăcată cu mine însămi.
Și totuși, inimă mea nu încetează să caute. Vreau un bărbat care să fie aici nu doar pentru mine, ci și cu mine. Care să fie partenerul meu, prietenul meu, iubirea mea. Cineva care să transforme viața mea de una singură într-o viață împărtășită, plină de momente de bucurie și tandrețe.
Leave a Reply